Chiar dacă nu am prins „era comunistă” nu pot să mă declar mulțumit sau liniștit că trăiesc aceste timpuri „mai bune”. Când mai văd secvențe sau poze din acele timpuri, trebuie să recunosc că mă cuprind mai multe sentimente succesive, de parcă aș suferi de vreo boală mintală.
Invidia, durerea, oftica și regretul sunt principalele sentimente imediate care mă cuprind în aceste momente. Cum să nu urli și să te apuci să înjuri sau să blestemi când vezi că România a fost o elită, un exemplu sau chiar un model de urmat.
Când vezi câte au sacrificat o generație, poate chiar doua, pentru viitorul copiilor și nepoților lor, îți vine să te duci și să le ridici o statuie sau măcar să le strângi mâna, în semn de respect.
Pot spune că de-a lungul timpului m-am tot documentat despre acea perioada și am auzit tot felul de povești, întâmplari și realizări de la oameni din diferite clase sociale.
Nu vreau să intru adânc în acest subiect deoarece risc să mă „înec” datorită unora.
Ce nu am putut întelege niciodată este că noi, românii, mereu încercăm să găsim un vinovat sau un motiv pentru care s-a ajuns aici, dar NICIODATĂ nu ne gândim cum am putea face ca să recâștigăm locul, de drept, în top.
Uneori stau și mă gândesc…Cum este mai rău? Să nu știi cum arată Las Vegas dar să ți-l imaginezi ca fiind un loc extraordinar în care nu poți ajunge (comunism) sau să știi cum arată, unde e și ce poți face acolo dar să nu poți ajunge că tu muncești pe 2.000RON/lună și o săptămână în acest loc costă 1000$+(prezent) ?
După cum spune o vorbă „Faptul este deja consumat” sau „Doar viitorul contează”, noi, tinerii ar trebui să profităm de aceste „unelte democratice” (internet, liberă exprimare, libera trecere dintr-o țară în alta) și să aducem inapoi în țară adevăratele valori! (Medici, muncitori, producători, militari, etc).
Dacă grecii nu ar fi fost ambițioși și muncitori, ar mai fi reușit să cucerească Troia?
Dacă bunicii noștri ar fi stat lipiți de televizor, oare am mai fi avut o copilărie frumoasă și plină de întâmplări haioase?
Dacă părinții noștri ar fi stat numai în cluburi și „pe afară”, toată ziua, am mai fi avut ce să mâncăm?
Dacă noi stăm doar să criticăm și să arătam cu degetul, oare o să avem ce să lăsăm generațiilor care vin din urmă?
Întrebări sunt multe, păreri sunt și mai multe. „Deșteaptă-te române”, ți-o cere și imnul național.
Invidia, durerea, oftica și regretul sunt principalele sentimente imediate care mă cuprind în aceste momente. Cum să nu urli și să te apuci să înjuri sau să blestemi când vezi că România a fost o elită, un exemplu sau chiar un model de urmat.
Când vezi câte au sacrificat o generație, poate chiar doua, pentru viitorul copiilor și nepoților lor, îți vine să te duci și să le ridici o statuie sau măcar să le strângi mâna, în semn de respect.
Pot spune că de-a lungul timpului m-am tot documentat despre acea perioada și am auzit tot felul de povești, întâmplari și realizări de la oameni din diferite clase sociale.
Nu vreau să intru adânc în acest subiect deoarece risc să mă „înec” datorită unora.
Ce nu am putut întelege niciodată este că noi, românii, mereu încercăm să găsim un vinovat sau un motiv pentru care s-a ajuns aici, dar NICIODATĂ nu ne gândim cum am putea face ca să recâștigăm locul, de drept, în top.
Uneori stau și mă gândesc…Cum este mai rău? Să nu știi cum arată Las Vegas dar să ți-l imaginezi ca fiind un loc extraordinar în care nu poți ajunge (comunism) sau să știi cum arată, unde e și ce poți face acolo dar să nu poți ajunge că tu muncești pe 2.000RON/lună și o săptămână în acest loc costă 1000$+(prezent) ?
După cum spune o vorbă „Faptul este deja consumat” sau „Doar viitorul contează”, noi, tinerii ar trebui să profităm de aceste „unelte democratice” (internet, liberă exprimare, libera trecere dintr-o țară în alta) și să aducem inapoi în țară adevăratele valori! (Medici, muncitori, producători, militari, etc).
Dacă grecii nu ar fi fost ambițioși și muncitori, ar mai fi reușit să cucerească Troia?
Dacă bunicii noștri ar fi stat lipiți de televizor, oare am mai fi avut o copilărie frumoasă și plină de întâmplări haioase?
Dacă părinții noștri ar fi stat numai în cluburi și „pe afară”, toată ziua, am mai fi avut ce să mâncăm?
Dacă noi stăm doar să criticăm și să arătam cu degetul, oare o să avem ce să lăsăm generațiilor care vin din urmă?
Întrebări sunt multe, păreri sunt și mai multe. „Deșteaptă-te române”, ți-o cere și imnul național.
